Anotimpurile din suflet

 

Anotimpuri

Mă laşi să uit
sau uit pentru că imi ceri?
Mă-mpovărezi cu atâtea primăveri
cu câte ierni m-ai îngheţat.

Şi câte toamne de culori
mi-ai dat în suflet
atâtea veri îţi cer
să-mi dai-napoi…

Să mai iernezi încă o vara
şi-o toamna, iar…pe veci

sa-mi infloresti.

Ca-n serile de primăvara
să nu ne fie sufletele reci…

********************************************************

Vis de noiembrie 

O pală de vânt , un strop de ploaie
Şi inima ce bate

În rezonanţă cu pulsul lumii.
Şi clipa de noiembrie in care
Metamorfoza unui EL şi o EA,
Trecători prin acest timp,
E dovada că IUBIREA exista…
în orice.
Copilul ce surâde cu ochii miraţi
La sărutul ce-i cuprinde fruntea
E dovada că timpul există în noi
Şi NOI îi dăm valoare,
Şi inima noastră ce bate…
În ritmul surâsului vieţii.
Ce am mai fi NOI?Ce ar mai fi TIMPUL?…
… Fără un vis de noiembrie?

**************************************************

Aveam să-ţi spun ceva

Aveam să-ţi spun ceva

pe când silabe desculţe
se jucau printre buze
de-a flăcările.
Aveam să-ţi spun ceva
dar între timp a venit toamna
şi-au început să-mi cada cuvintele

 

Minunea cuminte

O zi perfectă de toamnă.
Frunzele plâng cu foşnet de vânt
Vârsta sufletului e în armonie
Cu mirosul umed al pământului.
Trăim o minune cuminte…
Eu si Tu în gândurile mele,
Noi în cursul destinului
Împreună sau doar trecători prin acest anotimp ?